Tradiţii în Construcţii Navale la Galaţi

        În secolul al XIX-lea, comerţul în portul Galaţi creşte, fiind ajutat şi de regimul de porto-franco aplicat de la 1 iunie 1837. Tratatul de pace de la Paris prevedea înfiinţarea unei Comisii Europene care să reglementeze regimul navigaţiei pe Dunăre. Comisia îşi stabileşte sediul la Galaţi, unde în toamna lui 1856, sosesc şi delegaţii puterilor reprezentate: Anglia, Austria, Rusia, Prusia, Sardinia şi Turcia.

        La 22 decembrie 1882, se desfiinţează statutul de porto-franco al portului Galaţi. După aceasta, portul se profilează mai mult pe comerţul de cherestea, Brăila preluând preponderent comerţul cu cereale. Prin decretul din 27 august 1879 se înfiinţează la Galaţi Arsenalul Marinei Militare, condus în 1888 de inginerul Felix Cote. La primul Congres Economic din România (10-14 octombrie 1882) s- a propus crearea la Galaţi a unei Societăţi de Construcţii navale.

        În martie 1983, G. Fernic, I. Ghiuller şi T. Ponjollat cumpără atelierele mecanice ale morii Lambrindini de pe strada Ceres şi creează „Uzina G. Fernic et Compania” cu secţii de turnătorie, fierărie, strungărie, cazangerie, mecanică şi lemnărie. La 12 mai 1897 Fernic cere Primăriei să-i cedeze un loc pe malul Dunării pentru a deschide „o sucursală a fabricii pentru reparaţiunile vaselor de navigaţie”. Acesta este începutul Şantierului naval care se va transforma în societate anonimă împreună cu uzina, din care mai rămăsese ca secţie izolată doar turnătoria. La 13 decembrie 1916 şantierul este evacuat la Odesa de unde se va reîntoarce în vara anului 1918.

Dezvoltarea învăţământului superior naval în Galaţi

        Pregătirea inginerilor navalişti în ţara noastră a început în anul 1943 la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti, în cadrul căreia s-a organizat o secţie de transporturi cu trei subsecţii: maşini şi transporturi rutiere, nave, şi avioane. Durata studiilor era de 4 ani. În primii doi ani se studiau disciplinele de cultură tehnică generală, iar în anii III şi IV cele de specialitate.

        Subsecţia nave avea câte 10 studenţi într-o serie. Pregătirea studenţilor se realiza prin cursurile de Hidromecanică navală predate de acad. Dumitru Dumitrescu, Mecanica navei predat de prof. dr. ing. Ilie Dinu, Maşini şi instalaţii navale predat de prof. dr. ing. N. Pârâianu şi Electrotehnică navală şi navigaţie predat de prof. ing. Z. Marcu.

        În anul universitar 1951-1952 a absolvit ultima serie de ingineri navali la Institutul Polithenic din Bucureşti. Institutul Mecano – Naval din Galaţi şi-a început activitatea la 6 noiembrie 1951, cu două facultăţi: Facultatea de Construcţii navale şi Facultatea de exploatarea navelor şi porturilor. Ambele facultăţi au funcţionat în anul universitar 1951-1952 cu anul I, selecţionat prin admitere în toamna anului 1951. Facultatea de Construcţii Navale având însă, în acelaşi an universitar şi anul II selecţionat din studenţii ce au dorit transferul de la Facultăţile de Mecanică din Institutele Politehnice din Cluj şi din Braşov. Activitatea didactică a început în cladirea fostă a pensionului Notre Dame de Sion, care în august 1944 a fost incendiată de trupele germane în retragere şi a fost refăcută în anii 1950-1951. În primii ani clădirea a funcţionat ca spaţiu de învăţământ, bibliotecă, cantină şi cămin.

        În toamna anului 1952 s-au transferat în anul III al Facultăţii de Construcţii navale mai multi studenţi de la Institutul de Căi Ferate din Bucureşti. În toamna aceluiaşi an, s-a mutat la Galaţi ultima promoţie a secţiei de Nave de la Institutul Politehnic Bucureşti, cu care s-a creat şi anul IV al Facultăţii de Construcţii navale şi cu această ocazie, au venit la Galaţi şi principalii profesori de specialitate ai secţiei de Nave: profesorul Ilie Dinu ce preda Mecanica navei, profesorul Nicolae Pârâianu ce preda Maşini şi instalaţii navale şi profesorul Constantin Năstase ce preda Calculul şi construcţia navei.

          În anii 60 prin mutarea Liceului „Mihail Kogălniceanu” în noul cartier Ţiglina, spaţiul rămas, pavilioanele D şi E, au fost trecute ca spaţii de învăţământ şi sediu de catedra (TCM), până când acestea au fost demolate şi în locul lor s-au realizat în anii 80 clădirile moderne: corpul amfiteatrelor cu şase săli având capacitatea de 120-150 locuri fiecare şi corpul cu laboratoarele şi sălile de proiectare pentru Tehnologia construcţiilor de maşini şi Utilaje pentru tehnologia sudării. În continuare, în anii 60, s-au realizat în clădirea principală a Institutului laboratoare de: mecanisme, toleranţe şi măsurători tehnice, hidromecanică, iar în curtea facultăţii s-au amenajat pavilioanele cu ateliere de sudură şi tehnologia materialelor, iar laboratorul de electrotehnică s-a extins cu un laborator de maşini electrice şi un laborator de automatizări şi electronică. După construirea pavilionului C, la parterul acestuia s-au amenajat laboratoarele de maşini navale, iar în spaţiul care exista la parterul aripii de sud a clădirii principale s-a amenajat un laborator complex de instalaţii navale. În anul 1968 s-a inaugurat, prin strădania prof. dr. ing. Năstase Constantin, Bazinul de încercat modele de nave cu dimensiuni 45m x 4m x 3m, clădirea cuprinzând şi ateliere anexă, spaţii de învăţământ şi cabinete de catedră. Până la punerea în funcţiune în 1984 a bazei de încercări hidrodinamice a ICEPRONAV Galaţi, în bazinul de încercari al Catedrei de Construcţii navale s-au încercat peste 72 de modele de nave, construite şi echipate în atelierele proprii, cele mai multe teste experimentale stând la baza proiectării unor nave care ulterior au fost construite şi date în exploatare. În cursul anilor 1973 şi 1974 a fost construită, pe Calea Prutului, secţia de microproducţie şi montaj, secţie care a servit practicii productive din primii ani şi pentru studenţii de la secţia de Nave. În anul 1971 au început în cadrul Facultăţii de Mecanică cursurile de subingineri zi, cu o durată de 3 ani (inclusiv pregătirea proiectului de diplomă), pentru secţiile de Instalaţii de bord şi Construcţii corp navă. Aceste secţii au furnizat absolvenţi din 1974 până în 1981. Începând din acelaşi an 1971, au început în cadrul Facultăţii de Mecanică şi cursurile de subingineri seral, cu o durata de 4 ani (inclusiv pregătirea proiectului de diplomă) pentru secţiile de Instalaţii navale de bord şi Construcţii corp navă. Aceste secţii au dat absolvenţi din 1975 până în 1981. Din anul 1982 au început să se pregătească ingineri navalişti la cursurile serale, care au funcţionat tot în cadrul Facultăţii de Mecanică, cu o durată de studii de 6 ani (inclusiv pregătirea proiectului de diplomă) în cadrul a două secţii: Construcţia corpului de navă şi Maşini şi instalaţii navale. Secţia de Construcţia corpului de navă a dat promoţii care au absolvit în 1988, 1989 şi 1990, iar secţia de Maşini şi Instalaţii navale a dat promoţii în 1989 şi 1990. După cum s-a văzut mai sus, până în 1974 secţia de Nave a funcţionat în cadrul Institutului Mecano-Naval (1951-1953), Institutului Tehnic (1953-1955) şi Institutului Politehnic din Galaţi (1955-1974). Cei care au condus aceste instituţii au fost: conf. ing. Iosif Egri (1951-1955), prof. ing. Flavius Blasian (1955-1958) şi din nou conf. ing. Iosif Egri (1958-1974).

          În anul 1974 s-a simţit nevoia unificării învăţământului superior din Galaţi şi cele două Institute Politehnic şi Pedagogic au fost unite în Universitatea din Galaţi, care a primit şi clădirea monumentală de pe str. Domnească nr. 47. Pe 16 septembrie 1974 s-a înfiinţat solemn Universitatea din Galaţi. Ea a funcţionat cu 3 facultăţi: Mecanică, Industrie alimentară şi tehnică piscicolă şi Învăţământ pedagogic. În cadrul Facultății de Mecanică împreună cu secţia de Nave şi cele de T.C.M. şi Frigotehnie (devenită Maşini termice) existente cu cursuri pentru ingineri zi, la formarea Universităţii s-au adăugat şi cursuri cu durata de 5 ani pentru ingineri zi în specializările de Prelucrări metalurgice în 1976/1977, Turnătorie 1976/1977, Utilaj şi tehnologia sudării în 1978/1979, precum şi cursuri corespunzătoare pentru ingineri seral, subingineri zi şi seral, facultatea devenind, ca număr de studenţi, una dintre cele mai mari din ţară.

        Promoţiile care au terminat la Nave, ingineri, zi, începând cu revenirea la durata de studii de 5 ani, au terminat între 1979 şi 1990 (inclusiv) pe specializări: Construcţii corp navă, Instalaţii navale (devenită din 1989 Maşini şi Instalaţii navale), Instalaţii portuare şi nave tehnice (devenită din 1989 Nave tehnice şi structuri marine) şi Echipamente (electrice) de bord.

Specializările de la Nave care au funcţionat în noua facultate au fost:

        -Ingineri (numai cursuri de zi, cu durata de studii de 5 ani, inclusiv pregătirea proiectului de diplomă), la care au finalizat studiile, între 1991 şi 1993 (inclusiv) promoţii cu 4 specializări: Construcţii corp, Maşini şi instalaţii navale, Nave tehnice şi Structuri marine şi Echipamente de bord. Din 1995 a dispărut specializarea de Echipamente de bord şi între 1994 şi 1996 (inclusiv) au finalizat studiile promoţii la primele trei specializări de mai sus. În anul 1997 şi 1998, promoţiile care au absolvit au avut o singură specializare: Nave şi inginerie oceanică, iar din 1999 până în 2002 (inclusiv) au absolvit promoţii în două specializări: Nave şi inginerie oceanică şi Instalaţii şi echipamente navale. În această nouă facultate, în anii universitari 1992-1993, 1993-1994 şi 1994-1995 a funcţionat specializarea Ingineria sistemelor de producţie, iar în anul universitar 1996-1997 s-a înfiinţat specializarea Inginerie economică în domeniul mecanic, cu specific naval, care a funcţionat până în anul 2009.Colegiul Universitar Tehnic, cursuri de zi, cu durata de 3 ani cu specializarea

        -Construcţii şi montaj nave, cu promoţii în 1994 şi respectiv între 1997 şi 2005 (inclusiv);

        -Studiile aprofundate, echivalente cu masteratul, pentru cei ce le-au început în toamna lui 2004, cu durata de doi ani, cu finalizare în 2006;

        -Studii aprofundate cu durata de un an în specializarea Construcţii speciale navale între 1995 şi 2002 (inclusiv), la care au intrat, prin examen de admitere, absolvenţii de la cursurile de ingineri zi.

Conducerea facultăţii :

Decani:
        ⦁ prof. dr. ing. Ceangă Emil (1990-1996),
        ⦁ prof. dr. ing. Filipescu Adrian (1996 -2000),
        ⦁ prof. dr. ing. Mînzu Viorel (2000-2002).
Prodecani:
        ⦁ prof. dr. ing. Bidoae Ion (1990-1992),
        ⦁ șef lucr.ing. Pitulice Daniel (1994 -1996),
        ⦁ conf.dr. ing. Manolache Lucian (1994-1996),
        ⦁ prof. dr. ing. Lungu Adrian (1996 -1998),
        ⦁ conf. dr. ing. Pitulice Daniel (1998-2002).
Directori colegiu:
        ⦁ prof. dr. ing. Popovici Ovid (1990-1992),
        ⦁ prof. dr. ing. Ceangă Valeriu (1992-1994),
        ⦁ conf. dr. ing. Adrian Lungu (1994-1996).

Conducerea facultăţii:
            Decani:

        ·        prof. dr. ing. Popovici Ovid (2002-2004),

        ·        prof. dr. ing. Lungu Adrian (2004-2012),

        ·        prof. dr. ing. Leonard Domnişoru (2012-2016),

        ·        prof. dr. ing. Costel Iulian Mocanu (2016-2020),

        ·        conf.dr.ing. Gabriel Popescu (martie 2020-prezent)

            Prodecani:

        ·         prof. dr. ing. Dragomir Dumitru (2002-2008),

        ·         prof. dr. ing. Leonard Domnişoru (2008-2012),

        ·         conf. dr. ing. Mihaela Amorăriţei (2012-2016),

        ·         șef lucr. dr. ing. Florin Păcuraru (martie 2016-februarie 2017),

        ·         prof.dr.ing. Dan Obreja (februarie 2017-2020),

                  prof.dr.ing.habil. Carmen Marilena Gasparotti (martie 2020-prezent).

            Secretar ştiințific:

        ·         conf. dr. ing. Dorin Şerban (2002-2007),

        ·         prof. dr. ing. Dan Obreja (2007-2012).

            Directori de departament:

        ·         prof. dr. ing. Leonard Domnişoru – Departamentul de Structuri navale,

        ·         prof. dr. ing. Andrei Viorel – Departamentul de Hidrodinamică navală,

        ·         prof. dr. ing. Dumitru Dragomir – Departamentul de Structuri Navale,

        ·         prof .dr. ing. Andrei Viorel – Departamentul de Hidrodinamică Navală

        ·         șef lucr. dr. ing. Alina Modiga – Departamentul de Arhitectură Navală